Dristor s-a conturat în anii ’60-’80 ca extensie urbană sud-estică a Bucureștiului, pe terenuri agricole la marginea fostei zone industriale Vitan. Numele provine de la străvechea Cetate Dârstor (Drăstor), localizată în nordul Bulgariei actuale — o referință toponimică pentru ruta comercială medievală spre Dunăre. Cartierul a fost desenat ca un nod funcțional: intersecția arterelor Mihai Bravu, Camil Ressu și Bulevardul Decebal a determinat o densitate ridicată de blocuri standardizate, dispuse compact, pentru muncitorimea și funcționarii de cartier.
Punctul de inflexiune urban a fost intersecția celor două magistrale de metrou — M1 (Dristor 1) și M3 (Dristor 2) — care au transformat zona într-unul dintre cele mai conectate noduri din capitală. Blocurile vechi au beneficiat de reabilitări termice masive în ultimii 15 ani, iar pe Bulevardul Decebal și în jurul Pieței Alba Iulia au apărut ansambluri rezidențiale moderne. Spre deosebire de cartierele „de bloc” clasice, Dristor a păstrat un caracter mixt — bulevarde largi cu retail la parter, alei interioare liniștite și o ofertă comercială densă acumulată organic.