Tei e unul dintre cele mai vechi cartiere ale Bucureștiului — atestat din secolele trecute ca zonă rurală cu pomi de tei (de unde numele). Lacul Tei și mănăstirea Plumbuita (fondată în secolul XVI) au fost reperele istorice ale zonei. Construcția cartierului rezidențial s-a făcut în două etape: prima, în anii ’50-’60, cu blocuri P+4 dispuse aerisit pe Bulevardul Lacul Tei și Bulevardul Doamna Ghica; a doua, în anii ’70-’80, cu blocuri P+8 spre Colentina și Fundeni.
Tei și-a păstrat identitatea de cartier verde și aerisit datorită planului urbanistic original — distanțe generoase între blocuri, alei verzi consistente, lacul Tei ca element central. După 2000, blocurile au beneficiat de reabilitări termice, iar pe terenurile dintre Lacul Tei și Calea Plumbuita au apărut ansambluri rezidențiale moderne. Apropierea de Piața Romană (10–12 minute auto) a făcut din Tei un cartier dorit de profesioniștii care vor liniște + centru rapid.