Cartierul Doamna Ghica, situat în sectorul 2, în nord-estul Bucureștiului, își trage numele de la familia domnitoare Ghica, a cărei moșie se întindea pe malul lacului Plumbuita, de pe salba râului Colentina. Aici principele Grigore Dimitrie Ghica a ridicat în 1822 Palatul Ghica-Tei, după planurile arhitectului Xavier Villacrosse, iar în 1833 a ctitorit alături biserica Teiul Doamnei Ghica, gândită ca paraclis al reședinței de vară. În tradiția populară, numele cartierului este legat de Elena Ghica — cunoscută sub pseudonimul Dora d'Istria (1828–1888), nepoată a principelui și fiică a lui Mihail Ghica — care și-a petrecut copilăria pe această moșie.
Zona s-a dezvoltat din vechea comună Colentina-Fundeni, constituită în 1864 din satele Plumbuita, Colentina și Fundeni și înglobată în București în 1939, țesutul inițial fiind unul rural, de case și grădini. În anii 1970–1980, sistematizarea din perioada comunistă a înlocuit o bună parte din case cu blocuri de 8–10 etaje de-a lungul Șoselei Colentina și al arterei Doamna Ghica, dând cartierului aspectul dens de astăzi. După 1990, dezvoltarea a continuat prin inserții rezidențiale, cea mai vizibilă fiind ansamblul Doamna Ghica Plaza din zona Colentina-Baicului, cu nouă corpuri de clădire și un turn de circa 24 de etaje.