Zona Eroilor face parte din arealul istoric Cotroceni, dezvoltat în jurul dealului Cotroceni, la vest de centrul Bucureștiului. Pe locul unei foste păduri a Vlăsiei, Șerban Cantacuzino a ridicat în 1679 o mănăstire, transformată în 1888 de regele Carol I în palat regal, iar în jurul reședinței s-au așezat locuințe ale slujitorilor curții și ale ofițerilor superiori. Toponimul „Eroilor” provine din caracterul comemorativ al zonei — bulevardele Eroilor și Eroii Sanitari și Monumentul Eroilor Sanitari, operă a sculptorului Raffaello Romanelli inaugurată în 1932, dedicat medicilor și personalului sanitar căzuți în Primul Război Mondial; numele s-a extins ulterior asupra pieței și a stației de metrou.
În perioada interbelică, Cotroceni s-a consolidat ca un cartier rezidențial de elită, cu străzi înguste umbrite de tei și platani și cu vile în stil neoromânesc și Art Deco, multe ridicate de arhitecți de renume. Nucleul Eroilor a căpătat un caracter mixt, cu imobile de trei-patru niveluri, în mare parte din anii 1930-1940, alături de instituții academice și medicale. După 1990 zona a rămas în bună măsură stabilă: fiind declarată zonă construită protejată, construcțiile noi sunt rare și strict reglementate, ceea ce a păstrat un țesut arhitectural interbelic dintre cele mai bine conservate din capitală.