Ferentari este un cartier din sudul Bucureștiului, în sectorul 5, dezvoltat de-a lungul arterei care i-a dat numele — Calea Ferentari și prelungirea acesteia. Toponimul este atestat documentar încă de pe harta topografică Szathmári din 1864, sub forma „Calea Ferentarilor". Asupra originii circulă mai multe ipoteze convergente, toate cu rădăcină militară: cea mai răspândită leagă numele de „ferentari", ostași din infanteria ușoară (termen provenit din latinescul ferentarius, care desemna infanteria ușoară romană), soldați care ar fi fost împroprietăriți cu pământ în zonă drept răsplată; unele variante îi asociază epocii lui Alexandru Ioan Cuza, altele oștenilor lui Mihai Viteazul.
Până spre finalul secolului al XIX-lea, zona era periferică și predominant agricolă, cu podgorii și livezi, așa cum apare pe harta Borroczyn din 1854, aflată în afara limitelor administrative ale orașului. Densificarea a început în primele decenii ale secolului XX, când pe planurile din 1911 și 1914 apar străzi noi (precum Strada Veseliei), iar zona a ținut de comuna suburbană Șerban Vodă până în anii 1940, fiind integrată treptat în oraș și, prin reorganizările administrative de la mijlocul secolului XX, în sectorul 5. Peste țesutul interbelic de case individuale cu curte s-au adăugat, între 1970 și 1978, ansambluri de blocuri în partea sudică (între care cele de pe Aleea Livezilor), multe degradate ulterior, iar după 1990 au apărut clădiri noi ridicate pe loturile rămase libere, de calitate neuniformă.