Numele cartierului Ghencea provine cel mai probabil din perioada fanariotă și este legat de termenul turcesc „ghenci-aga” — comandantul detașamentelor de arnăuți, mercenari de origine sârbă, greacă ori albaneză, folosiți pentru menținerea ordinii în Capitală. Prima atestare documentară apare în 1852, pe planul întocmit de maiorul Borroczyn, unde zona figurează drept „Mahalaua Ghencea”; ea s-a închegat în jurul unei biserici ridicate în 1820, pe o vatră mai veche cunoscută sub numele de Lupești, denumirea de Ghencea impunându-se până spre mijlocul secolului al XIX-lea. Tot pe aceste locuri, în 1821, oastea de panduri a lui Tudor Vladimirescu și-a așezat tabăra, într-o margine rurală a orașului care avea să rămână multă vreme o mahala periferică din sud-vestul Bucureștiului.
Ghenceaua „veche”, alcătuită preponderent din blocuri ridicate în anii 1970-1980 de-a lungul Bulevardului Ghencea și către Calea 13 Septembrie, a înlocuit treptat casele mahalalei, în paralel cu industrializarea comunistă — fabrica de tricotaje Tricodava și cea de mase plastice Munplast; Tricodava a fost demolată în 2007, iar pe locul ei a apărut un ansamblu rezidențial. După 1990, expansiunea s-a mutat spre sud-vest, în zona nouă din Sectorul 5 — Prelungirea Ghencea și Drumul Cooperativei — unde blocuri de mică și medie înălțime au crescut printre case, adesea prin derogări de la regimul de înălțime. Bulevardul Ghencea funcționează aproximativ ca axă de separație între partea de Sector 5, care se întinde spre sud și sud-vest, și cea de Sector 6, unde se află cimitirele Ghencea și stadionul Steaua.