Giulești este unul dintre cele mai vechi teritorii locuite de la marginea de nord-vest a Bucureștiului, în Sectorul 6, cu urme de locuire încă din neolitic — cercetările arheologice au identificat aici o etapă a culturii Boian cunoscută drept „faza Giulești". Numele provine, potrivit istoricilor, de la un boier pe nume Giulea, primul stăpân cunoscut al acestor pământuri; localitatea este atestată documentar la 2 aprilie 1548, printr-un act emis de Mircea Vodă. Cartierul de azi s-a format prin contopirea mai multor sate: Giulești-Sârbi (ținând de comuna Chiajna), Giulești-Țigănia (unde o biserică a fost ridicată în 1798) și Costeasca — aceasta din urmă numită după Alexandru Costescu, care a cumpărat moșia în jurul anului 1885. Pe Calea Giulești se află și un vechi cimitir calvin (reformat), care a marcat multă vreme una dintre limitele de expansiune ale orașului. Integrarea în București s-a făcut treptat: în 1920 a fost anexată porțiunea dintre Podul Grant și Cimitirul Calvin, iar din 1926 a fost inclus și restul zonei, organizată ca o comună suburbană care a purtat pe rând numele „Principele Carol", apoi „Regele Mihai" (1929) și „Marele Voievod Mihai"; denumirea de mai târziu, „16 Februarie", se păstrează până azi în numele terminalului de tramvai „Cartier 16 Februarie". Vecinătatea atelierelor feroviare Grivița și a liniei ferate a dat cartierului un puternic caracter muncitoresc și feroviar, reflectat și în clubul Rapid — echipa „feroviarilor", legată istoric de CFR —, al cărui stadion a fost inaugurat la 10 iunie 1939.
După 1990, Giulești a rămas un cartier eterogen, în care fondul de locuințe îmbină blocurile ridicate în perioada comunistă de-a lungul Căii Giulești cu zone de case și cu foste platforme industriale și feroviare aflate în reconversie. Cea mai vizibilă transformare recentă privește stadionul: vechiul Stadion Giulești–Valentin Stănescu, din 1939, a fost demolat în 2019 și înlocuit cu o arenă modernă, Stadionul Rapid-Giulești, deschisă în martie 2022, cu o capacitate de aproximativ 14.000 de locuri. Un al doilea pol de schimbare este zona Lacul Morii, unde a fost dat în folosință, în 2020, Pasajul Ciurel — o infrastructură rutieră majoră gândită să lege Splaiul Independenței de direcția autostrăzii A1 (București–Pitești); continuarea traseului până la autostradă nu a fost însă realizată, astfel că pasajul funcționează deocamdată fără prelungirea pentru care fusese proiectat. Tot în zona lacului este în amenajare, din 2025, un parc liniar de mari dimensiuni (circa 16,6 hectare), care pornește din dreptul barajului Ciurel și al Parcului Crângași, include insula din Lacul Morii și se extinde spre nord, către Chiajna. Aceste proiecte, alături de reabilitarea căii de rulare a tramvaielor pe Calea Giulești, au reașezat treptat cartierul între tradiția lui feroviară și o funcție tot mai clară de zonă rezidențială și de agrement legată de malul apei.