Grozăveștiul este unul dintre vechile toponime de margine ale Bucureștiului, situat pe malul drept al râului Dâmbovița, la vestul zonei centrale, în Sectorul 6. Numele urmează tiparul patronimic românesc cu sufixul „-ești” (urmașii unui om numit Grozav / Groza) și desemna o fostă așezare de margine a orașului. În secolul al XVII-lea, pădurile Cotrocenilor și Grozăveștilor se întindeau până la Dâmbovița; în 1671, logofătul Șerban Cantacuzino a cumpărat, alături de moșia și pădurea Cotroceniului, și moșiile Grozăveștii de Sus și de Jos. În 1863, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, odată cu amenajarea taberei de instrucție de la Cotroceni, trupele de geniu au construit o porțiune de drum care lega Cotroceniul de Grozăvești. Reperul industrial fondator al zonei este centrala electrică de la Grozăvești: pe acest amplasament a funcționat o instalație de producere a energiei încă din 1889, modernizată între 1910 și 1912 la inițiativa lui Barbu Delavrancea și sub coordonarea inginerului Dimitrie Leonida, când a devenit cea mai mare termocentrală din România a acelui moment. În jurul uzinei și, mai târziu, al fabricii de mașini agricole Semănătoarea, s-a format un caracter preponderent muncitoresc, dublat, după deschiderea marilor campusuri universitare, de o puternică prezență studențească — de unde și eticheta de cartier „muncitoresc-studențesc” a anilor '80.
După 1990, Grozăveștiul a trecut printr-o amplă reconversie, de la profil industrial-muncitoresc la unul mixt, de birouri și locuințe. Platforma fostei fabrici Semănătoarea, de pe Splaiul Independenței, a fost transformată treptat în ansamblul Sema Parc — un parc de birouri dublat de o zonă rezidențială, pe malul drept al Dâmboviței; stația de metrou Petrache Poenaru se află în imediata apropiere. La nodul Orhideea au apărut clădiri de birouri (Orhideea Towers) și spații comerciale, iar fostele terenuri industriale au fost înlocuite treptat de blocuri și funcțiuni terțiare. În 2026, centrala termoelectrică istorică (CET Grozăvești), cu peste un secol de funcționare, a intrat într-un proces de dezafectare și demolare parțială, terenul urmând să fie reconvertit printr-un proiect de regenerare urbană (Cartierul Energiei). În paralel, o zonă de lângă Splai — vizată anterior pentru turnuri rezidențiale, ale căror certificate de urbanism nu au mai fost prelungite în 2021 — a fost redirecționată către amenajarea unui parc public. Rezultatul este o zonă în plină transformare, cu șantiere active și un țesut urban încă eterogen.