IMGB își trage numele de la Întreprinderea de Mașini Grele București, un colos industrial înființat în 1963 pe terenurile virane din sudul Capitalei, în plin program de industrializare al perioadei comuniste. Uzina, una dintre cele mai mari din țară, producea echipamente grele — turbine cu abur (între care prima turbină de 700 MW destinată centralei nucleare de la Cernavodă), arbori de generatoare și cilindri de laminor de zeci de tone —, iar la apogeu, spre finalul anilor '80, avea în jur de 13.000 de angajați. Denumirea fabricii s-a extins treptat asupra întregii zone locuite din jur, astfel încât „IMGB” a rămas până astăzi numele uzual al acestei margini sudice a Sectorului 4, recunoscut ca atare inclusiv în discuțiile privind noul plan urbanistic general al orașului.
Zona s-a format inițial ca anexă a platformei industriale: pentru muncitorii uzinei au fost ridicate ansambluri de blocuri începând din anii '60-'70, într-un peisaj dominat de hale și infrastructură industrială. După 1990 uzina a intrat în declin — a fost preluată în 1998 de concernul norvegiano-britanic Kvaerner, apoi în 2006 de grupul sud-coreean Doosan —, iar activitatea s-a redus drastic în deceniile următoare. În ultimii ani, cea mai mare parte a platformei a fost demolată, iar terenurile eliberate au intrat într-un amplu proces de reconversie: pe fostul amplasament industrial se ridică ansambluri rezidențiale noi de mare anvergură, care schimbă treptat caracterul zonei dinspre industrial spre locuire densă.