Numele zonei provine de la breasla pieptănarilor, meșteșugari care curățau cu piepteni cu dinți de fier lâna folosită la fabricarea postavurilor; după obiceiul vechilor orașe, atelierele aceleiași bresle se grupau pe aceeași uliță, iar numele a rămas legat de locul unde lucrau. Cartierul s-a format la marginea de sud a Bucureștiului, într-un peisaj altădată dominat de vii, livezi și cârciumi înșirate de-a lungul șoselelor, cum era Șoseaua Viilor. Piața din inima zonei, cunoscută multă vreme drept Piața Pieptănari, a fost ulterior redenumită Eroii Revoluției, în memoria celor căzuți la Revoluția din 1989, iar bulevardul, botezat în perioada interbelică „General Traian Moșoiu", și-a recăpătat mai târziu numele vechi.
Un reper al evoluției zonei este cartierul de locuințe pentru feroviari, ridicat între Șoseaua Viilor și Bulevardul Pieptănari: în 1922 Casa Muncii a achiziționat terenul de la intersecția celor două artere, iar din 1925 arhitecții Constantin Pomponiu și Maria Cottescu au proiectat un ansamblu de tip oraș-grădină, cu locuințe joase, care se păstrează și astăzi. În perioada comunistă, de-a lungul arterelor principale au apărut ansambluri de blocuri, iar la începutul anilor 1960 piața centrală a fost completată cu locuințe și un complex alimentar. După 1990, spre deosebire de sudul sectorului 4 (Berceni, Apărătorii Patriei), unde s-au construit masiv ansambluri rezidențiale noi, coridorul Pieptănari–Eroii Revoluției a rămas cu puține dezvoltări, în bună măsură din cauza parcelelor mici și greu de asamblat.