Zona s-a dezvoltat în jurul vechii așezări Grozăvești, atestată ca moșie ce a ținut de Mănăstirea Mihai Vodă și disputată în secolele XVI–XVII între ctitoriile domnești din vestul Bucureștiului. Axa sa principală, Calea Plevnei, s-a numit până în secolul al XIX-lea „Podul de Pământ” (cunoscută și ca ulița Belvedere) și a primit numele actual în 1878, după victoria de la Plevna din Războiul de Independență (1877). Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, malul Dâmboviței de aici a devenit un pol industrial și energetic al capitalei: uzina comunală care alimenta orașul cu apă a fost transformată în centrală electrică, devenind CET Grozăvești, una dintre cele mai mari centrale termoelectrice ale țării. Tot în această zonă au funcționat Regia Monopolurilor Statului (fabrica de tutun care a dat numele campusului „Regie”), fabrica de pâine „Spicul” și alte unități industriale de-a lungul râului.
După 1990, platformele industriale de pe malul Dâmboviței au intrat într-un proces de reconversie: pe locul fostelor fabrici au apărut blocuri de locuințe și spații comerciale, într-o dezvoltare intensă și adesea neomogenă, pe străzi înguste. Campusul studențesc Regie a rămas nucleul zonei — un ansamblu de zeci de cămine care deservesc universitatea Politehnica, plus un cămin al Universității de Medicină. În ultimii ani, administrația Sectorului 6 a demarat proiecte de regenerare urbană, între care amenajarea Parcului Grozăvești și modernizarea infrastructurii de cazare studențească din Regie.