Zona Șincai din sectorul 4 al Bucureștiului se articulează în jurul Bulevardului Gheorghe Șincai, arteră care poartă numele cărturarului ardelean Gheorghe Șincai, unul dintre reprezentanții de seamă ai Școlii Ardelene și autor al lucrării „Hronica românilor și a mai multor neamuri” (1808). Traseul bulevardului suprapune în bună parte porțiunea demolată a vechii străzi Lânăriei, al cărei nume amintește de negoțul și de spălatul lânii practicate în secolul al XIX-lea în arealul industrial de la sud de Dâmbovița, pe un fost afluent al râului canalizat în 1875. În acest perimetru, marcat odinioară de tăbăcării, turnătorii și de abatorul comunal, s-au ridicat la 1908–1909 unele dintre primele locuințe sociale ale Capitalei, în apropierea Parcului Carol.
Fizionomia actuală a zonei este în mare parte rezultatul sistematizării socialiste: în anii 1960–1980 vechea rețea de străzi mici a fost înlocuită cu blocuri de locuințe, iar Bulevardul Gheorghe Șincai a fost croit prin trama demolată, la intersecția cu Bulevardul Dimitrie Cantemir fiind amplasat și un bust al cărturarului. După 1990, dezvoltarea imobiliară s-a concentrat spre marginea nordică, către Splaiul Unirii și Timpuri Noi, unde au apărut clădiri de birouri clasa A și ansambluri rezidențiale noi, în timp ce interiorul cartierului și-a păstrat fondul de blocuri maturizate. Dincolo de Bulevardul Tineretului supraviețuiesc încă fragmente din vechiul parcelar, între care porțiuni ale străzii Lânăriei, cu un aer liniștit, aproape provincial, deși perfect central.