Tranzacții și contracte

Drept de preempțiune

Cunoscut și ca: preempțiune · preemtiune · prioritate la cumpărare

Dreptul unei persoane (coproprietar, vecin, statul, chiriaș) de a cumpăra o proprietate cu prioritate, la același preț oferit unui terț cumpărător.

Preempțiunea (Art. 1730–1740 Cod Civil) e dreptul de a fi „primul la rând" la cumpărare. Apare în situații specifice prevăzute de lege sau prin contract.

Cazuri legale frecvente în imobiliare: - Coproprietari în indiviziune: dacă unul vrea să-și vândă cota, ceilalți au prioritate la cumpărare. - Chiriași pe contracte vechi (sub legi speciale, ex. apartamente naționalizate retrocedate): prioritate la cumpărarea apartamentului închiriat. - Statul român sau autorități: pentru terenuri agricole extravilane (Legea 17/2014) și pentru monumente istorice clasate. - Vecini: pentru terenuri agricole (Legea 17/2014, în această ordine: coproprietari, arendași, vecini, tineri fermieri, statul).

Procedura: 1. Vânzătorul comunică oferta de vânzare către preemptor (preț, termene, condiții). 2. Preemptorul are termen legal (de regulă 30–45 zile) să răspundă. 3. Dacă nu răspunde sau refuză, vânzarea către terț poate continua la același preț. 4. Dacă vânzătorul vinde sub preț terțului, preemptorul poate ataca tranzacția în instanță.

Consecințe: o tranzacție făcută cu încălcarea preempțiunii poate fi anulată în instanță în termen de 3 ani. La verificarea actelor unei proprietăți (mai ales terenuri sau imobile retrocedate), notarul verifică existența preempțiunii.

SunăWhatsAppACP gratuit