Sublocațiunea (Art. 1805–1808 Cod Civil) e închirierea „de mâna a doua" — chiriașul devine la rândul său proprietar-închiriator pentru o altă persoană.
Regula fundamentală: sublocațiunea e permisă doar dacă proprietarul a acordat acordul expres în contractul inițial de închiriere sau prin act ulterior. Dacă contractul tace, presupunerea legală e că sublocațiunea NU e permisă.
Aplicații frecvente: - Co-living / camere închiriate separat într-un apartament mai mare. - Chiriaș plecat temporar care subînchiriază pentru a-și acoperi costul. - Schimburi profesionale temporare.
Reguli: - Sublocatarul plătește chiria chiriașului principal, NU proprietarului. - Chiriașul principal rămâne răspunzător față de proprietar pentru chirie + eventuale daune făcute de sublocatar. - Dacă contractul principal se reziliază (chiriaș nu plătește, etc.), sublocațiunea cade automat.
Atenție pentru proprietari: - Verifică prevederile contractuale dacă tolerezi sublocațiunea fără acord scris — riști să nu poți evacua sublocatarul. - Recomandare: clauză expresă „sublocațiunea e interzisă fără acord scris prealabil".
Atenție pentru chiriași care subînchiriază: - Riscul de a rămâne dator față de proprietar dacă sublocatarul devalizează apartamentul. - Contract scris cu sublocatarul, garanție, proces-verbal de stare.
Înregistrare fiscală: dacă faci venituri din sublocațiune, te înregistrezi la ANAF la fel ca proprietarul, pe formularul C168 / Unic, în 30 zile.