Abitația (Art. 749–754 Cod Civil) e un drept real personal — permite doar locuirea, fără a permite obținerea de venituri (închiriere).
Diferența esențială vs. uzufruct: - Uzufruct: poți locui SAU închiria și încasa chiria. - Abitație: poți doar locui personal. Nu poți închiria.
Aplicații în practică: - Soți, partener supraviețuitor: în anumite condiții legale, soțul supraviețuitor are drept de abitație asupra locuinței comune, până la recăsătorie sau deces. - Donații condiționate: donator transferă proprietatea unei rude, dar își rezervă dreptul de abitație până la deces — locuiește gratuit, dar nu poate închiria. - Servicii pentru terți: drept de abitație acordat unui îngrijitor / persoană dependentă pe perioadă limitată.
Durata: - Viageră — până la decesul beneficiarului. - Pe termen — durată stabilită în act. - Condiționată — până la îndeplinirea unei condiții (recăsătorie, schimbarea domiciliului etc.).
Constituire: act autentic notarial + intabulare în CF.
Limitări legale: - Beneficiarul plătește doar cheltuielile curente proportional cu folosința. - Reparațiile mari rămân în sarcina proprietarului. - Nu poate transfera dreptul la altcineva, nu poate moșteni (e personal).
Pentru cumpărători: dreptul de abitație apare în extrasul CF ca sarcină. Înseamnă că, deși cumperi proprietatea, nu poți evacua persoana care are abitație până la stingerea dreptului. De evitat dacă vrei să locuiești tu acolo imediat.