Cartierul Andronache s-a format la marginea de nord-est a Bucureștiului, dincolo de podul Colentina, care marca în trecut limita orașului. Primele locuințe au apărut în jurul anului 1900, după ridicarea bisericii „Sfântul Gheorghe – Andronache” pe moșia lui Gheorghe Niculescu-Andronache, de la care zona și-a luat numele; biserica a fost sfințită în 1920. O aglomerare urbană s-a consolidat în 1924, dincolo de podul Colentina, iar în timp zona s-a alipit orașului. Numele se regăsește și în cel al Pădurii Andronache, aflată spre limita cu orașul Voluntari.
Multă vreme cartierul a rămas o zonă rezidențială cu densitate mică, dominată de case și vile, la periferia nord-estică a orașului. În ultimii ani au apărut locuințe noi și o presiune de dezvoltare dinspre Șoseaua Colentina și dinspre zonele învecinate Fundeni și Petricani. La nivel administrativ, Primăria Sectorului 2 a aprobat în 2024 amenajarea unor grădini urbane pe terenuri expropriate din cartier.