Numele cartierului trimite la o pagină sumbră din istoria orașului. În timpul epidemiei de ciumă din 1813-1814, izbucnită sub domnitorul Ioan Gheorghe Caragea, zona mlăștinoasă de la marginea de est a Bucureștiului a fost folosită pentru înhumarea victimelor, ale căror trupuri erau acoperite cu var nestins; după ploi, varul ieșea la suprafață și dădea băltoacelor o culoare albicioasă, de unde s-a păstrat denumirea „Balta Albă”. Multă vreme un teren periferic și umed, zona a rămas la marginea orașului până în perioada socialistă. Abia din anii 1960 a fost urbanizată sistematic și integrată în marele ansamblu de locuințe Titan – Balta Albă.
Cea mai mare parte a fondului construit datează din anii 1960-1980, când s-au ridicat mii de apartamente în blocuri, alături de școli, grădinițe și centre comerciale de cartier. În ultimii ani zona a cunoscut lucrări de modernizare a spațiilor publice, investiții comerciale mari pe arterele principale și proiecte rezidențiale noi inserate printre blocurile existente. Balta Albă rămâne un cartier predominant rezidențial și dens, cu locuire în blocuri și acces bun la transportul public.