Zona Pieței Unirii are rădăcini negustorești: aici, în apropierea Curții Vechi ridicate în secolul al XV-lea și a Hanului lui Manuc, se aflau târguri și hanuri comerciale. Denumirea de Piața Unirii a fost dată în 1959, la 100 de ani de la Unirea Principatelor din 1859, realizată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. În anii 1980, în cadrul proiectului Centrului Civic inițiat după cutremurul din 1977, regimul Ceaușescu a demolat pe scară largă clădiri istorice din zonă — printre care Spitalul Brâncovenesc și mai multe biserici — pentru a construi Bulevardul Unirii și noile ansambluri de blocuri.
După 1990, latura dinspre Centrul Vechi (Lipscani) a fost reabilitată treptat și a devenit principala zonă pietonală de restaurante și cafenele a Bucureștiului. Fântânile de pe Bulevardul Unirii au fost modernizate într-un sistem coregrafiat de bazine. În prezent, zona este marcată de lucrările ample de consolidare a planșeului de sub Piața Unirii, care au impus restricții de circulație pe termen lung.