Zona s-a dezvoltat de-a lungul unui vechi drum de la marginea de est a Bucureștiului, unde funcționa Bariera Vergului (atestată documentar în 1777), un punct de vamă ce marca limita orașului. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX artera a fost transformată în bulevard — lărgită, cu fațade aliniate și regim de înălțime impus, după modelul bulevardelor europene — și a primit numele regelui Ferdinand I. Tot din această perioadă datează reperele zonei: Foișorul de Foc, înălțat în 1890 (42 de metri, arhitect George Mandrea), folosit ca turn de observație împotriva incendiilor și devenit muzeu în 1963, precum și biserica greacă „Buna Vestire" (construită la sfârșitul secolului XIX), singurul lăcaș din București ridicat în forma unui templu grecesc.
Frontul bulevardului a scăpat în mare parte de demolările sistematizării comuniste și face parte dintr-o zonă protejată din punct de vedere istoric, păstrând clădiri de la începutul secolului XX. În ultimii ani zona a cunoscut o densificare prin proiecte rezidențiale noi ridicate pe loturi individuale, între casele și blocurile existente. În 2026 au fost în desfășurare lucrări de reabilitare a liniilor de tramvai de pe bulevard.