Cotroceni ocupă o colină de pe malul drept al Dâmboviței, în vestul Bucureștiului, aproape de centru. Aici voievodul Șerban Cantacuzino a ridicat mănăstirea Cotroceni în perioada 1679-1681, iar pe terenul așezământului avea să funcționeze prima grădină botanică a orașului. Palatul actual a fost reconstruit între 1893 și 1895 de arhitectul Paul Gottereau, ca reședință pentru principele moștenitor Ferdinand și principesa Maria, ansamblul fiind folosit ca reședință domnească încă din primii ani ai domniei lui Carol I. După Primul Război Mondial palatul a fost modificat sub îndrumarea reginei Maria, de arhitectul Grigore Cerchez, iar după avarierea gravă la cutremurul din 1977 a fost reconstruit și destinat Președinției. Cea mai mare parte a caselor din cartier datează din perioada interbelică, când zona s-a dezvoltat ca arie rezidențială locuită de profesori, medici și artiști.
Cotroceni este o zonă matură, cu țesut urban stabilizat încă din perioada interbelică. O bună parte a cartierului este inclusă în zone construite protejate, ceea ce limitează demolările și construcțiile noi de anvergură și menține caracterul de vile. Presiunea imobiliară se manifestă mai ales prin renovări și consolidări ale fondului vechi, nu prin dezvoltări rezidențiale mari. La margini, spre Splai și spre AFI Cotroceni, apar imobile de birouri și locuințe colective mai recente.