Zona Brâncoveanu poartă numele bulevardului Constantin Brâncoveanu — arteră majoră trasată în anii ’60 ca parte din planul de sistematizare a sudului Bucureștiului. Înainte de 1950, terenurile erau parțial agricole, parțial mărginite de gospodării rurale. Construcția cartierului s-a făcut în două etape principale: blocuri P+4 până la P+8 între anii ’60-’70, apoi extinderi P+10 spre Apărătorii Patriei în anii ’80. Identitatea cartierului s-a definit în jurul axei Brâncoveanu — Obregia, cu rețea densă de servicii și apropiere de Orășelul Copiilor.
Punctul de inflexiune urbană a fost extinderea metroului M2 în anii 2000 — stația Constantin Brâncoveanu a transformat zona dintr-o periferie auto-dependentă într-o adresă cu acces direct la rețeaua principală. Blocurile au beneficiat de reabilitări termice masive în ultimii 15 ani. Pe terenurile fostelor fabrici sau pe spațiile dintre blocuri au apărut ansambluri rezidențiale punctuale — fără concentrația din Pallady, dar cu calitate consistentă.